Cultura moldovenească

   Moldovenii sunt specimene aparte atunci când ne oprim la capitolul cultură. În Moldova se bea „cultural”, se vorbeşte „cultural”, se scuipă „cultural”, se îmbracă „cultural” ş.a.m.d.

Pot să afirm ferm  că am un popor de-a dreptul „cultural”. Nu cred că există alte moldove în lume care să posede o cultură etică atât de tacită şi de elevată.  

   Totul începe de la grădiniţă. Aici se pune „fundamentu’”  unei culturi riguroase şi foarte strategice. Aici se dezvoltă cultura artelor marțiale. Educatoarea, care posedă locul întâi la Karate, prin intermediul „Sfintei Palme” sau „Sfântului Nicolae” îţi demonstrează nişte exerciţii  excepţionale, asta doar la vârsta de 5 ani. Apoi urmează şcoala. Aici ţi se spune că „ Dumnezeu ştie pe 10, învăţătorul pe 9, iar eminentul pe 8, iar tu rămâi iminentul notelor 7-1”. Evident  elevul - moldovean află aici despre cultura sau legea relativităţii în lume, pe care o descoperise Einstein (probabil savantul are ceva sânge de moldovean). La universitate e şi mai interesant. Conspectezi conspectele profesorilor conspectați care se nedumeresc atunci  când nu le-ai învăţat conspectul, faci eseurile, analizele, referatele standard printr-un simplu Copy &Paste  de pe Google. Da, da ,aici învăţăm cultura copiatului în masă, deşi la liceu îi studiezi doar câteva aspecte, la universitatea ai toate particularităţile. Ţi-ai luat licenţa şi te-ai angajat (în cel mai fericit caz). Şăfu’ îţi spune să uiţi ce ai învăţat la universitate  şi să asculţi ce spune el şi să nu spui că el nu ţi-a spus. Ascultând spusa ce ţi-o spune el dai din cap şi nu auzi nimic ce-ţi spune el, deoarece te gândeşti când vei primi mai repede salariul. La serviciu, înveţi cultura „datului din cap”, care prinde bine în faţa personalităţilor alde „Şefu”.

   Pe lângă aceasta moldoveanul are şi multe alte activităţi extra-grădiniţă, extra-şcoală, extra-universitate, extra-serviciu care contribuie ca formă şi ca caracter la dezvoltarea culturii ca calitate şi ca cantitate. Moldoveanul învaţă să chiulească „radi uvajănie”, să se distreze „radi uvajănie”, să vină la nunţi şi cumătrii „radi uvajănie”, să fugă de la ore „radi uvajănie”, ş.a.m.d. 

  O altă particularitate în cultura moldoveanului sunt maşinile. Moldoveanul îşi va cumpăra numai maşini de lux, atât de luxoase şi scumpe, încât să le poate ţine în garaj, iar el între timp să-şi plătească datoriile dobândite în urma achiziţionării autoturismului. Ferească Dumnezeu! Dacă un moldovean care se respectă nu are maşină care consumă 20 de litri pe suta de kilometri pe autostradă. Unde s-a mai văzut aşa ceva? Nicăieri în Republica Moldova.  

  Eeeei, dacă moldoveanul are maşină de lux, atunci el nu poate să nu-şi cumpere nişte Dolce&Gabbanna, Armani Jeans sau un Louis Vuittone de 3 lei la Piaţa Centrală. Nu e este admisibil în cultura moldovenească să te îmbraci „nelamodă”, „nelatemă” şi „nebrand-uit”. Hainele trebuie să sclipească a ieftin, iar sufletul să-ţi  pută miroase a pseudoGucci, pseudoVersace sau pseudoHugo Boss aduse de „la Etalia”. 

  Un alt aspect în cultura moldovenească sunt cluburile de noapte. Aici voi vorbi „pe achipuite” . De ce? Pentru că sunt o înapoiată şi o demodată la acest capitol, altfel spus  cluburile nu sunt punctele mele forte. Din miturile auzite, la club trebuie să „arăţi scump” pentru că acolo se adună „zolotaya molodioj”. Fetele încearcă să-şi etaleze  frumuseţea ca de angeline jolie, iar băieţii pretind a fi adevăraţi brăd piţi. Acolo se mănâncă găluşte chinezeşti, se bea țuica Jack şi se „trage” un dezmăţ pe haragii înfipţi pe perimetrul discotecii.

  Există o cultură aparte în arta fotografică pentru moldoveni. Nu ştiu dacă s-a făcut o astfel de statistică, însă presupun eu că fiecare al doilea moldovean are în camera sa un NIKON sau CANON cu cele mai performante lentile. Aceştia se consideră a fi fotografii erudiţi. E destul să ai un aparat performant şi îţi apare imediat nimbul fotografului. Poze la copaci, poze la Gradina Botanică sau Dendrarium, poze la Ştefan cel Mare, poze în fân, poze la oglindă, poze pe veceu, poze la scăldat, poze în sutien, poze cu „leieurodolariruble”, poze cu mutre carismatice, poze de tot neamul. Arta fotografică e în creştere în RM, iar site-ul muligambia.com are grijă să o promoveze.

  E complicată cultura moldovenească, proFUNDă şi perspiCACE, aceasta necesită ani de cercetare şi înţelegere. 

   Moldovenii în sine prezintă o cultură în sine. Simplele clişee de vorbire „Şi parcă eşti moldovan!” sau „Ap’ dacă îi moldovan!”  sună ca o diagnoză a unei boli incurabile, unii se tratează alţii scriu dicţionare „moldo-române” şi trăiesc mai departe. 

toamna ţii mâna lui mai strâns ca niciodată

e sură toamna aceasta. oameni suri. lumini sure. copaci suri. clădiri sure. haine sure. semafoare sure.

e multă ceaţă. straniu, dar îmi place ceaţa asta, prefer să cred că norii au coborât la pământ şi eu păşesc prin ei.

toamna oamenii sunt închişi şi absenţi pentru că sunt grăbiţi să ajungă acolo unde e cald şi vor bea un ceai fierbinte discutând despre cărţi, Teatrul din Troleibus sau festivalurile de filme.

toamna e oftatul pozelor şi călătoriilor colorate din vară.

toamna e anotimpul pentru cei mai dragi oameni.

toamna ţii mâna lui mai strâns ca niciodată pentru că ţi-e frig, pentru că e caldă, pentru că e alături, pentru că-ţi zâmbeşte dulce şi te sărută pe frunte.

toamna e mai suportabilă alături de "un el sau ea".

Despre Demnitate

Când aveam vreo 10 ani, el m-a învăţat conexiunea în serie şi paralel a firelor electrice, nu pentru că aş şti ce însemna aceasta, ci din simplu motiv că îi place să fiu alături când e ocupat.

Petreceam ore în şir în garajul său bătând cuie în beton, lemn, iar uneori chiar şi în metal(oribil sunet).Cuiele dispăreau ca prin minune, iar eu făceam ochii mari şi nevinovaţi negând orice acuzaţie că aş fi pus mâna pe ele. Aici era un adevărat paradis al copilăriei mele. În timp ce dânsul lucra concentrat la o nouă invenţie casnică, eu mă rătăceam printre cabluri, roţi ale maşinii şi  intrumente, care se teleportau treptat, treptat în camera mea alături de păpuşile Barbie şi jucăriile moi.

Tatăl meu a venit la Chişinău când avea 18 ani pentru a studia istoria. Singur, fără prieteni şi fără bani a început să-şi contruiască propriul flux  al apei.Totuşi libertatea  i-a fost un pic suspendată atunci când a fost nevoit să plece să facă armată la cel mai vechi și mai mare cosmodrom din lume, Baikonur. Amintirile de acolo îl copleşesc şi astăzi . Arde ceva în el ori de câte ori povesteşte despre avioane (e o adevărată enciclopedie a avioanelor), iar visul său era de deveni pilot a unui Boeing 787.

L-aş putea asculta la infinit despre cele mai rapide sau aerodinamice avioane şi mi-ar răspunde la sutele de întrebări nu doar din domeniul aviaţiei.  Da, tatăl meu ştie răspunsul la orice “de ce?” al meu, fie “De ce roşiile sunt roşii?” ,“ De ce teoria relativităţii este relativă?” sau “De ce avem un guvern de 3 lei?” şi fiţi siguri că va răspunde foarte bine argumentat şi… logic.

Îmi place cum râde, are un râs specific lui, acolo unde apare el, vine buna dispoziţie, energia pozitivă şi oamenii buni. Ori de câte ori aud cum râde de o prostie politică la emisiunea “Ora de ras” în casă se face mai cald şi ceaiul devine mai dulce.

            A fost şi este alături de mine în cele mai importante momente, fie  primele lecţii de înot sau cursurile de şoferie, admniterea la liceu sau universitate, dânsul mereu m-a susţinut.

Nu ţin minte să mă fi certat vreodată, din cotra a încercat să găsească soluţii la problemele pe care le confruntam şi de fiecare dată îi reuşea.

Tata m-a învăţat să respect pentru a fi respectată, m-a învăţat să lupt pentru vise, m-a învăţat că nu trebuie să ajuţi de dragul de a primi ceva înapoi, m-a învăţat că un om ce nu ştie istorie e un om pierdut, iar cei ce vorbesc moldoveneasca fac profanare de neam şi credinţă.

Însă lecţia cea mai importantă pe care  mi-a dat-o tata, este demnitatea. Acestu lucru l-am învăţat încă pe vremea când lucra la Ministerul Afacerilor Interne, unde laşitatea  şi ipocrizia sunt la ele acasă. Mulţi au picat testul demnităţii acolo, tatăl meu din contra şi-a întărit-o şi a adunat în jurul său oameni care îl respectă pentru deciziile luate şi afirmaţiile spuse. Totuşi ministerul i-a consumat multe nopţi de coşmar şi zile pline de încordare, într-un final a rezistat 17 ani, după care s-a pensionat. Era o zi fericită pentru mine.Acum am plăcerea să îl văd la orele 18 acasă cu zâmbetul pe buze. Acum poate să ne ia la pescuit sau într-o călătorie în orice weekend sau vacanţă.

Şi totuşi sunt fata tatei pentru că ne plac la nebunie dulciurile, comediile bune, muzica de la Radio 7, ne place să molipsim lumea cu râsul nostru, ne place să călătorim cu avionul şi să gătim ceva deosebit. 

Însă cel mai mult ne place să iubim.

 

Poltronerie aka Frica

Se spune că frica "este un mecanism de supravieţuire ce apare ca răspuns la o ameninţare concretă, de obicei negativă" (via wikipedia). Da, trăim o veşnică stare de anxietate nevrotică, spasme cerebrale incontrolabile, fobii diurne sau nocturne, le trăim pe cele imaginabile şi chiar inimaginabile.
Supravieţuiesc într-o generaţie de fricoşi (nu etichetez,dar totuşi marea majoritate).
Ne este frică de nopţile cu ploi torenţiale, pentru că dimineaţa să nu ne trezim într-o încăpere inundată.
Ne este frică de privirile altora, pentru că ei ne judecă şi ne cercetează sub razele Roentgen.
Ne este frică de un examen, pentru a nu lua o notă proastă şi cică de ea depinde viitorul nostru( seriously)
Ne este frică să ţipăm , să nu afle cineva de durerea şi nebunia pe care o avem.
Ne este frică să spunem ceea ce vrem, pentru că nu vom primi nimic în schimb.
Ne este frică să fim diferiţi pentru că vom fi motive de glume şi de bârfe.
Ne este frică să decidem pentru noi, pentru că alţii (cică) ştiu mai bine şi au mai multă experienţă.
Ne este frică să enunţăm adevărul pentru că ipocrizia e la modă(de la o vreme).
Ne este frică să visăm pentru că vom părea ridicoli sau că visele nu se vor realiza.
Ne este frică să ne îndrăgostim pentru că avem atâtea şi atâtea de făcut, de unde dragoste dacă avem atâtea planuri de efectuat, universitate, masă, casă, serviciu, şi apoi mai apar şi alte proiecte (pe bune?)
Ne este frică de întuneric pentru că nu ştim ce creatură se ascunde în acel negru.
Ne este frică să spunem cuvinte calde pentru că ele nu vor fi înţelese corect.
Ne este frică de schimbare pentru a nu pierde totul.
Ne este frică de insecte pentru că ne vor intra in creier şi îl vor roade încetul cu încetul.
Ne este frică să  aşteptăm... da, da, da să aşteptăm ceva unic ce poate apărea în rutina zilnică, pentru că...
pentru că nu vrem să riscăm şi nu vrem să ieşim din zona de confort, pentru că nu vrem sa ştim cum poate fi altfel, pentru că ne umplem capul cu atâtea prostioare, pentru că nu acceptăm exploziile de fericire  în spaţiul  nostru, pentru că ne consolăm cu "lasă aşa va fi mai bine" însă realizăm că nimănui nu facem bine, pentru că suntem prea calculaţi şi pragmatici, pentru că nu vrem să suferim, şi suferă ambii oponenţi, el şi ea... pentru că ne este frică...ne înăbuşim de frică...
Poate de asta şi îmi spun mulţi "nebună" pentru că nu îmi este frică, să ţip, să urlu, să iubesc, să visez, să schimb, sa creez, să critic şi să fiu criticată, să caut, să găsesc, să decid, să plâng, să fug, să distrug, să mă opresc, să merg înainte, să cad, să râd, să vreau, să mă ridic, să încep, să lupt, să cedez, să sar, să înnebunesc!

Nu-mi este frică să fiu ceea cine sunt...

Iar tu mai suferi de poltronerie?

Prieteni sau "Tu dormi? Nu cumva eu te-am trezit?"

...Şi dacă tot nu apare zăpadă pe străzi şi prin blocuri, mi-am luat inima în "dinţi" şi am decis să merg la patinuar
(pentru că patinatul nu este "atuul" meu). Deci, cu melancolie în suflet "după iarnă", am păşit pe gheaţă. Iar imaginaţia mea în acel moment invoca imagini de genul: "capuri sparte, mult sânge, mâini rupte..." şi lista ar fi putut continua dacă nu avea să am pe cineva alături care să-mi ofere siguranţa de a nu cădea jos. Deşi mă simţeam paralitică pe gheaţă, totuşi aveam certitudinea de a aluneca mai departe. Da, da, aşa stângaci cum patinam, însă nu m-am demoralizat nici pe o fracţiune de secundă, eram sigură că pot merge înainte pentru că era acel om care mă încuraja, ajuta, râdea şi susţinea în fiece pas pe care îl făceam. Şi  mă gândesc acum că  sunt ceea ce sunt datorită celora care au crezut în mine şi visele mele, celora care m-au susţinut, care m-au acceptat aşa cum sunt, care mi-au spus că "pot mult mai mult", care m-au certat şi criticat, care m-au ascultat atunci când am avut ceva de spus, care au râs până la epuizare alături de mine, cei alături de care am plâns în momente de disperare, cei alături de care am fost cu ei până la ultima suflare...
  " PRIÉTEN ~ă (~i, ~e) m. și f. (folosit și ca termen de adresare) Fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; amic. ~ vechi. [Sil. pri-e-] /<bulg. prijateni"  aceasta este explicaţia DEX-ului pentru "prieten" . Scurt, clar şi curpinzător, însă eu aş adăuga şi alte definiţii:
Prieten:
* fiinţa pe care atunci când o vezi din departare vrei să alergi din răsputeri pentru a o curpinde
* omul alături de care orice film horror devine comedie
* persoana căreia îi poţi suna la 3 de noapte şi să o întrebi: "Tu dormi? Nu cumva eu te-am trezit?" 
*omuleţul alături de care eşti gata să îţi i-ai rucsacul şi să porneşi într-o călătorie prin lume sau se poate şi prin oraş( asta atunci când nu sunt bani pentru călătoria prin lume)
* "minunea" pentru care alegi cadoul pentru zi de naştere foarte greu
ETC, ETC, ETC. 
De multe ori aceste "definiţii"  treceau pe alături prin conştiinţa mea şi nici nu îmi imaginam cum putea fi altfel. Creierul meu prea imatur, nu îşi genera întrebări precum:
1) Ce ar fi dacă aceşti oameni nu ar fi lângă mine?
2) De ce nu le-am spus cât de minunaţi sunt?
3) De ce nu i-am cuprins mai des fără nici un motiv?
Iar lista de "de ce-uri" poate continua la infinit.Acum însă voi aprecia fiece moment trăit alături de oamenii minunaţi care mă înconjoară pentru că nu vreau să îi pierd. Gesturile simple creează lucrurile mari (cam aşa sună fraza). Un zâmbet, un mulţumesc, un hug poate face ziua cuiva mai colorată şi e atât de simplu, iar nouă ne place să complicăm lucrurile( mde, oamenii...).
Ador oamenii din jur pentru entuziasmul lor, pentru  dorinţa de a schimba ceva, pentru glumele "nebune", pentru energia pe care o degajă, pentru pozele "turbate", pentru visul pe care îl au, pentru felul lor unic de a "a fi"...
Vă mulţumesc şi huguială!!!


Ceva "pentru suflet":

Ninsoare, circ şi parlament

Se tot plânge lumea de la o vreme că vrea zăpada, şi staţiile meteorologice ne tot  promit ninsori ( pe alocuri), iar "Ninsorile nu vin" . Şi iarna nu e iarnă pentru noi dacă nu e zapadă, multă zapadă. Frank Sinatra cu "Let it snow" deja nu mai calmează moldovenii obosiţi de praf şi mizerie. Măcar când era zapadă, oraşul părea mai curat, ascundea "rapănul" aruncat de la balcoane, pe la partere, prin păduri şi parcuri de "gospodari". Se mai acopereau şi gropile drumurilor aflate într-o reparaţie care "tinde spre infinit". Şi lumea parcă zâmbea mai des şi bradul din centru era mai pufos. Şi chiar dacă străzile nu erau iluminate, albul fosforescent te ajuta să nu o "i-ai hăisa" sau să nu te aştepţi că poate să apară după colţ un "Nene". Câte probleme rezolva acest fenomen natural. Dar nu ninge nici în ruptul capului, aşa cum nici nu se alege preşedintele statului. De unde ninsoare, dacă la noi e numai noroi în politică? Staţia de epurare e un fir de praf pe lângă noroiul ce se adună în parlament, zi de zi, şedinţă după şedinţă. Zilnic apar perle care mai de care a politicienilor,unul "suge", altul face "politicienii impotenţi" ( frumos compliment în adresa lui, doar e şi el din clasa politicienilor) , altul vede "şlahbauni", iar unul "ca formă şi ca caracter" nu poate să se exprime corect. Aici e chiar haz de necaz. Nu avem circ, dar avem Parlament, care zilnic îşi demonstrează sinonimia la noi în ţară. Vrei o doză de umor? Te-ai săturat de Muligambia, 9gag sau failblog? No problemo! Aruncă o privire la ştiri, fie pe net, TV, Radio sau ziare şi  "Have fun!" Scamatorii de care vrei ,alături de cei mai iluştri clovni şi acrobaţi care nu au alunecat încă niciodată de pe unda prostiei(incredibil oameni buni!), magicieni care prin minune  fac banii statului să dispară( fără a şti nici ei unde acei bani s-au evaporat). Cum spunea cineva "Avem di tăti!" , şi totuşi nu avem zăpadă. Aici cam artiştii noştri au dat-o în bară cu magia, fac aşa chestiuţe fabuloase şi nu pot aduce ninsoarea. Unde sunt Soluţiile din sticluţe Roz ? Ştiţi am aşa o ipoteză "Dacă nu e preşedinte, nu e nici ninsoare" .Simplu, nu?
Dar haideţi să fim cuminţi şi să aşteptăm următoarea stagiune a circului parlamentar, poate apare şi ninsoarea? Ce ziceţi?


Şi un cântec bunicel ,pentru cei care vor să-şi răcorească creierul:

Explozii nucleare sau WishList

Neruşinata de mine! Mulţi au crezut că am abandonat ideea cu blogul sau că a fost un tic inspiraţional de moment şi i-am dat uitării. Dar...nu e chiar aşa. Ştiţi, există totuşi momentul cela de meditaţie la sfârşit de an când te gândeşti ce-ai făcut şi ce nu ai făcut. Simplu...din punct de vedere teoretic şi încurcat în practică. Păi iată că în acel moment te gândeşti " Anul care vine va fi altfel". E magic momentul acesta, însă deseori această "magie" se consumă ca focruile de artificii în seara de Anul Nou (care costa binişor, în funcţie de "efect", şi care ard repede, şi totuşi sunt frumoase şi sclipitoare). Atunci mi-am spus " Ajung atâtea focuri de artificii ( că fug şi câinii de dânsele) şi fă explozii nucleare în viaţa ta". Da, da, "explozii nucleare", care îţi vor sparge limitele continentelor raţiunii, care-ţi vor aprinde creierul cu idei, nebunii, dorinţe, care te vor ratăci prin praful posibilităţilor.
Modest sau nu, dar aşa îmi văd acest an. Va fi nebunie excesivă şi multă hoinărelă pe străzi, prin oraşe, ţări, dar... Vreau!
Soo după atâta aiureală a hipotalamusului, revenim la blog.
De acum înainte acesta va fi spaţiul "libertăţii mele exprimare" (relativă noţiune, dar o voi dezbate în altă postare).  Aici voi analiza, povesti, delira, critica tot ce văd sau aud, fie politicienii noştri care se dezmiardă între ei, societatea noastră "cea de toate zilele", sau orice altceva ce îmi face creierul să pulseze( numiţi asta şi muză) pentru a găsi poate Solu..., cer scuze am vrut să spun : clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, pliroforie, răspicare,cheie, descâlcire, remediu, leac
( Trăiască DEX-ul). Ştiu că mulţi îmi vor sări în cap, dar parcă avem Democraţie, sau ce naiba? Oricum nu uitaţi şi de Teoria Relativităţii lui Einstein, care prinde bine atunci când apare Grandomania divergenţelor lui Homosapiens.
Deci pentru a întrerupe mania şi tentaţia gândurilor vă spun fraza care mă inspiră în ultimul timp "Less talk, more action!". Iaca aşa!