Poltronerie aka Frica

Se spune că frica "este un mecanism de supravieţuire ce apare ca răspuns la o ameninţare concretă, de obicei negativă" (via wikipedia). Da, trăim o veşnică stare de anxietate nevrotică, spasme cerebrale incontrolabile, fobii diurne sau nocturne, le trăim pe cele imaginabile şi chiar inimaginabile.
Supravieţuiesc într-o generaţie de fricoşi (nu etichetez,dar totuşi marea majoritate).
Ne este frică de nopţile cu ploi torenţiale, pentru că dimineaţa să nu ne trezim într-o încăpere inundată.
Ne este frică de privirile altora, pentru că ei ne judecă şi ne cercetează sub razele Roentgen.
Ne este frică de un examen, pentru a nu lua o notă proastă şi cică de ea depinde viitorul nostru( seriously)
Ne este frică să ţipăm , să nu afle cineva de durerea şi nebunia pe care o avem.
Ne este frică să spunem ceea ce vrem, pentru că nu vom primi nimic în schimb.
Ne este frică să fim diferiţi pentru că vom fi motive de glume şi de bârfe.
Ne este frică să decidem pentru noi, pentru că alţii (cică) ştiu mai bine şi au mai multă experienţă.
Ne este frică să enunţăm adevărul pentru că ipocrizia e la modă(de la o vreme).
Ne este frică să visăm pentru că vom părea ridicoli sau că visele nu se vor realiza.
Ne este frică să ne îndrăgostim pentru că avem atâtea şi atâtea de făcut, de unde dragoste dacă avem atâtea planuri de efectuat, universitate, masă, casă, serviciu, şi apoi mai apar şi alte proiecte (pe bune?)
Ne este frică de întuneric pentru că nu ştim ce creatură se ascunde în acel negru.
Ne este frică să spunem cuvinte calde pentru că ele nu vor fi înţelese corect.
Ne este frică de schimbare pentru a nu pierde totul.
Ne este frică de insecte pentru că ne vor intra in creier şi îl vor roade încetul cu încetul.
Ne este frică să  aşteptăm... da, da, da să aşteptăm ceva unic ce poate apărea în rutina zilnică, pentru că...
pentru că nu vrem să riscăm şi nu vrem să ieşim din zona de confort, pentru că nu vrem sa ştim cum poate fi altfel, pentru că ne umplem capul cu atâtea prostioare, pentru că nu acceptăm exploziile de fericire  în spaţiul  nostru, pentru că ne consolăm cu "lasă aşa va fi mai bine" însă realizăm că nimănui nu facem bine, pentru că suntem prea calculaţi şi pragmatici, pentru că nu vrem să suferim, şi suferă ambii oponenţi, el şi ea... pentru că ne este frică...ne înăbuşim de frică...
Poate de asta şi îmi spun mulţi "nebună" pentru că nu îmi este frică, să ţip, să urlu, să iubesc, să visez, să schimb, sa creez, să critic şi să fiu criticată, să caut, să găsesc, să decid, să plâng, să fug, să distrug, să mă opresc, să merg înainte, să cad, să râd, să vreau, să mă ridic, să încep, să lupt, să cedez, să sar, să înnebunesc!

Nu-mi este frică să fiu ceea cine sunt...

Iar tu mai suferi de poltronerie?