o dimineaţă pefectă

lumină semitransparentă.
piele mângâiată de plapuma albăstruie.
încet prin corp simți cum renasc celulele nervoase.

fără gânduri. fără dileme rutinare. fără dioxid de carbon în creier.

atent deschizi un ochi. apoi celălalt ochi.
retina se micşorează şi se măreşte în acelaşi timp.
aceeaşi acţiune timp de 3 secunde.
brusc în ochi ţi se aruncă întunericul.

treptat imaginea pixel-ându-se revine la normal. şi nu e o stare de leșin.

ca o felină te întinzi pe patul cald.
lenos îţi roteşti corpul printre cerşafurile cu miros de detergent "primăvăratic".
zâmbeşti că e duminică şi poţi să mai întinzi muşchii plictisiţi de atâta mișcare şi neastâmpăr.

te miri că azi eşti detaşată de prostii şi de idei idioate.
respiri uşor şi fiece milimentru pătrat al plămâinilor tăi se umple cu aer lipsit de nerozie.

clipeşti, leneveşti, rătăceşti printre cerşafuri şi te opreşti.
auzi paşi înceţi la bucătărie. le simţi forma tălpilor.
sunt tălpile lui care se apropie de pat.

"bună dimineaţa ", îţi descoperă faţa adormită şi te sărută pe frunte.
în mână ţine o ceaşcă de ceai călduţ cu lămâie.
eşti ciufulită, nemachiată şi încă adormită.
"cât eşti de frumoasă", pufneşti într-un râs şi îl săruţi.

aşa începe o dimineaţă perfectă.