Învăţ demnitate...

   Demnitate.Ce este demnitatea? În care fază embrionară apare? În ce regiune a creierului este localizată? De care membre este dirijată? Oare poate fi măsurată? Există vreun răspuns la aceste întrebări inutile?Nu, şi cu siguranţă nu va exista, de altfel ar fi o degradare umană completă.
   Deseori aud cum unora li se spune că au demnitate, iar alţii sunt lipsiţi de ea. Oare nu este demnitatea motivul alesului pe care îl întîlnesc în toate romanele.Personaje care mi-au insuflat respect şi care m-au fascinat de la prima până la ultima pagină a cărţii.
   Nu am ani mulţi în urma mea şi poate nici nu prea pricep despre ce vorbesc, însă noţiunea de demnitate îmi este bine ştiută de la părinţi.Ei au fost şi rămân pentru mine ,mereu, acele linii verticale deasupra celor orizontale.Este doar meritul lor că nu mi-e frică să spun ce gîndesc, atunci cînd vreau şi cui vreau.
   Încerc să învăţ demnitate din cărţile puţine pe care le-am citit. L-am adorat pe Ladima din romanul  "Patul lui Procust" de Camil Petrescu ,demnitatea căruia a demonstrat că într-o lume meschină, intelectualul va fi mereu sufocat de prostia omenească. Chiar dacă se sinucide,acest act nu este unul laş,ci mai degrabă unul de demnitate. Omul demn nu poate trăi în colivia care i se impune din motive absurde şi inumane.
   Învăţ demnitate de la personajele romanului  "Ora 25" de C.V.Gheorghiu. Traian, Alexandru, Corina Korugă, Stein, George Damian , personaje care mi-au devenit modele, ce şi-au lăsat amprenta asupra demnităţii mele. Aceşti oameni au luptat pentru liberatea gândului şi adevărului.Oameni care s-au opus mecanizării lumii. Aceste personaje şi-au apărat demnitatea cu propria viaţă.
  Învăţ demnitate de la Buck, câinele din romanul "Chemarea străbunilor" de J.London. Acest fapt demonstrează că nu doar oamenii pot avea demnitate, dar şi fiinţele inferioare nouă, cît de straniu ar suna.
Acest câine mi-a dat o lecţie de reflecţie asupra verticalităţii mele. Mi-am pus întrebarea " Care e limita când renunţi la demnitate şi dacă există acea limită? ", răspunsul căreia mă tem să  îl aflu.
   Cine e omul demn? E omul fără măşti, omul pe care îl apreciez nu după cantitatea de cuvinte, ci după calitatea lor.Este omul alături de care te simţi respectat şi pe care îl respecţi. Omul căruia nu îi vei controla conturile bancare, pe care poate nici nu le are. Este omul care nu va pleca capul jos niciodată, doar în faţa lui Dumnezeu.
  Omul demn este acel care va fi expatriat, va fi dus în lagăre, torturat, va fi omul sfîşiat de oameni.Va fi omul căruia i se vor lua creierii şi vor fi cercetaţi minuţios pentru a găsi grăuntele de demnitate pe care acei cercetători nu îl au.

  Omul demn este treapta pe  care încerc să o ating în fiece zi şi de pe care nu voi coborî NICIODATĂ.