Ora de filozofie

Ce ar însemna să faci filozofie?O fi oare filozofia prima oră de vineri care-mi este ataşată în orar? O oră şi douăzeci de minute mă preschimbă în filozof?(câtă ironie în adresa mea)
Şi totuşi fac filozofie, cu o ceaşcă de Caffe Vergnano 1882 alături de un sandwich şi cu acest caiet în faţă.Eu fac filozofie într-o cafenea de la colţul universităţii şi urmăresc studenţii zăpăciţi, ce au chiulit de la "filozofie".
Afară aud troleibuze, motoare diesel uzate, microbuze ce frânează brusc la semafoare şi zebre.Aici, la ora de filozofie, aud o rusească stâlcită, sunetul metalic al lingurilor scăpate pe jos, şi sorbiri zgomotoase de cafea...
Se face ora de filozofie , şi un tânăr cu retard mental îmi ia ceaşca albă şi goală, murdară de cafea .Cu o cârpă roz, îmi şterge masa. Îi mulţumesc şi totuşi am o paranoie inexplicabilă.Mi-e frică de retardaţi.Această tăcere şi privire încrucişată mă amorţeşte într-un trup de peşte pe câteva secunde.Apoi tai bronhiile şi revin la condiţia mea umană.
E 09:06 şi simt aburul rece al utopiei automnale zdrobită în culorile moarte ale cadavrecelor frunze scobite în sare şi nisip.Şi cerul e mai sur, şi şoseaua e mai galbenă.Curând mă voi împăinjeni în geaca de piele animală pe pielea mea umană, curând voi încălţa botinele de piele animală pe pielea mea umană.Şi mă voi ascunde în mii de straturi epidermice... de toamnă...
Acum însă fac ora de filozofie într-o cafenea studenţească(ce naiba?).